Oglinda sufletului

Ne plăceau plimbările lungi Pe dealuri, privind cerul înstelat Adoram îmbrățişările calde şi dulci Când soarele ne zâmbea sau era uneori înnorat. Priveam cu dor fiecare apus ori răsărit târziu, Sub ochii noştri se pictau mistere Strălucitoare raze ne mângâiau sublim Şi îmbrăcau totul în tăcere. Mâinile noastre se căutau necontenit Privirile se îndulceau cu miile de culori Eram pierduți cu ochii în cerul infinit Şi regăsirea noastră aducea deseori fiori.. Iar dragostea ne săruta fiecare picătură de viață Ne zâmbea de prin vechile poveşti de iubire Aveam iarăşi întregul cer în față Şi mii de vise împreună cu tine.